Prietenia poate parea in aceste vremuri ceva utopic.
Imi spunea o amica acum ceva timp ca prietenia nu e nimic altceva decat un schimb...de interese, de ceva, dar un schimb.
Nu i-am dat dreptate atunci, nu ii dau dreptate nici acum si nu i-as da dreptate nici daca m-ar dezamagi toti prietenii si as ramane singura. Pentru ca si atunci as crede cu tarie ca exista cineva care sa se potriveasca felului meu de a fi, cineva care sa ma accepte asa cum sunt si care sa imi fie prieten in orice circumstante.
Cine mai crede, totusi, in aceste vremuri, in existenta unor prieteni dezinteresati?
EU.
Cine poate spune ca are astfel de prieteni?
EU.
Chiar daca am parte de tradari si dezamagiri, nu pot sa "urasc toti trandafirii pentru simplul fapt ca m-am intepat intr-un singur spin."
De fapt, daca pierd un prieten, sau un asa-zis prieten, ii simt mai aproape de mine de cei care au ramas.
"Pentru toti prietenii mei: Va multumesc ca existati!!"(O.Paler)