Cotidiene

Vi s-a intamplat sa ajungeti la finalul unei zile si sa spuneti "ahh, ce zi de cacao"? Mda, si mie...si chiar ma gandeam aseara: De ce a fost o zi asa de rea? Ca m-am enervat de dimineata, era inchis magazinul de la care vroiam sa imi cumpar ceva, m-au prins controlorii dintr-o postie (aveam bilet dar am uitat sa il compostez- prostesc nu?) si mi-au mers toate prost. Dar traiesc? Da. Ma doare ceva? Nu. Am avut ce sa mananc, am avut o casa la care sa ma intorc si o mama care sa ma astepte acasa. Atunci de ce sunt nemultumita? Ca asa suntem noi oameii: nerecunoscatori.

Revin iarasi la paradoxul urban. Toti se uita inainte, unii se uita in jos, analizandu-si proprii pantofi. Asa au ratat peste jumatate din Bucuresteni rasaritul superb de acum 2 saptamani. A meritat sa ma opresc si sa ma uit la cer 5 minute. Oamenii treceau grabiti, habar nu aveau de frumusetea de deasupra lor.

Ca sa vedeti si voi, asa, ce-ati pierdut...

Multumec Ana pt. poze!!!