ESEU

Ce este sufletul?

De-a lungul istoriei, scriitori, filosofi sau oameni simpli au incercat sa descrie prin cuvinte potrivite sufletul omenesc, sa ii dea o definitie si sa il inteleaga.

Seneca spunea ca "sufletul este unica valoarea a omului, ea il face pe slujitor egal stapanului sau."

Leibniz sustinea ca "sufletul este oglinda unui univers indestructibil".

Emil Cioran a spus ca "firea omului este o caldura a functiilor sufletului", iar Mircea Eliade a vorbit despre intalnirea cu sinele, spunand:" cea mai pretioasa calatorie este cea catre sufletul nostru, catre noi insine."

Insa in opinia mea, cel care a reusit sa dezlege cea mai mare parte a misterului sufletului uman a fost Paulo Coelho. El a afirmat:"Eu nu sunt un corp care are un suflet, ci un suflet care are o parte vizibila numita corp."

Pentru mine, sufletul este acea imagine care imi apare in minte cand spun "eu", acea energie pura care ma indeamna la fapte pe care ratiunea le refuza, acea parte care sufera fara sa existe o durere la nivel fizic si care nu poate fi tratata cu medicamente. Sufletul meu sunt eu.

"Eu sunt cautarea mea de sine", spune Mircea Cartarescu.

Daca vorbim despre suflet trebuie sa vorbim si despre om. Dar omul ce este?

"O trestie, cea mai firava din natura, dar o trestie cugetatoare". (Blaise Pascal)

Octavian Paler spunea ca "nu exista omul decat in tratatele de filosofie care se multumesc cu abstractiuni. In realitate, exista mai multe feluri de oameni. Exista calaul, exista victima, exista martorul care se amuza, exista martorul indiferent care nu aude sau pleaca pentru ca nu ii place spectacolul, il derajeaza sau il face sa sufere. Mai exista si cel care se revolta. Dar pe acesta nu il poti vedea intotdeauna, il coplesesc martorii dintre care se aleg mereu calaii si victimele, pentru ca spectacolul trebuie sa mearga fara oprire."

Eu cred ca fiecare om a fost o data calau, alta data victima. Fiecaruia i-a fost dat sa traiasca fiecare dintre aceste stari. Pentru ca nu exista oameni buni si oameni rai, nu exista alb si negru, ci doar acel gri omogen.

Fiecare om este alcatuit dintr-un complex de insusiri, de sentimente, trairi si elemente, care analizate separat si fara nicio legatura cu fiinta umana nu inseamna nimic. Bunatate, rautate, iubire, ura...sunt doar cuvinte. Doar faptul ca ele se gasesc simultan in sufletul omenesc le face sa fie fantastice.

Sufletul nu este impartit in sectoare, deci nu exista un sector al binelui si unul al raului. Unicitatea rezulta tocmai din acea imbinare a elementelor. Un om poate fi bun si rau, altruist si egoist, nepasator si implicat, fericit si trist- toate in acelas timp.

O mare greseala a oamenilor -cred eu- este ca trebuie sa disece si sa masoare fiecare lucru pentru a-i confirma sau a-i contesta existenta. Ei cred ca ceea ce nu poate fi palpat, masurat si cantarit nu poate exista. Dar cunoasterea logica este limitata. Nu toate lucrurile se rezuma la concret, iar cunoasterea luciferica este mult mai complexa decat cea paradisiaca.

Lucian Blaga avea convingerea ca " rolul poetului nu este de a deslusi un mister, ci de a-l transforma intr-un mister si mai mare".

Sustin aceasta idee doar intr-o oarecare masura, tinand sa precizez ca in opinia mea, daca un lucru precum sufletul nu a putut fi inteles in totalitate si cu adevarat in cateva mii de ani, inseamna ca el nu trebuie inteles, ci doar acceptat.

Intrebarea cea mai importanta nu este daca sau de ce sufletul exista, ci DE CE AVEM NEVOIE DE ACEASTA CARCASA NUMITA TRUP.

Este unul dintre marile paradoxuri ale lumii. De fapt, lumea si mai ales lumea de aici si acum e plina de paradoxuri. Octavian Paler a dat exemple de cateva dintre ele:

"Paradoxul vremurilor noastre este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai mari, dar minti mai inguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile."

Lumea este un agregat de intrebari, iar unele dintre ele isi vor gasi raspunsul doar cand oamenii vor invata care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat: nu banii, nu averea, nimic material.Doar ceea ce se afla inauntrul sufletului nostru.

In incheiere, pentru toti aceia care isi pun prea multe intrebari care incep cu "de ce", il citez din nou pe Octavian Paler: "Am invatat sa iubesc, ca sa pot fi iubit!"