Jurnalul unei prietenii

Cuvant inainte

Aceasta poveste este dedicata Danei, pentru ca a stiut sa fie o prietena adevarata.Mi-e dor de tine, Dany!


Prolog

Daca ar exista oameni care sa se gandeasca si la altceva decat la binele personal, daca ar fi mai putin egoisti si ar realiza ca o vorba spusa din rautate poate rani sufletul unui om care nu o merita sau ca nepasarea lor poate distruge vise, cu siguranta nu ar mai exista atata suferinta...
Viata ne poate fi schimbata in cateva minute, fara ca noi sa realizam.....
Aceasta poveste este inspirata din realitate. Este o poveste despre prietenie, iluzii si dezamagire. Despre rautatea care exista in lume si despre forta de a trece peste toate relele cu sufletul curat.

Partea intai

Am cunoscut-o pe Alexia in prima zi de liceu si m-am atasat de ea inca de atunci. Era calda, senina si mereu cu zambetul pe buze. In scurt timp, am devenit cele mai bune prietene.Putini adolescenti erau dispusi sa se imprieteneasca cu o fata de la tara, imbracata prost, cand toti se laudau cu hainele lor de firma. Alexia nu era asa, pentru ea nu contau lucrurile materiale.Nu-i era rusine sa-mi fie colega de banca si reusea sa ma complimenteze la invatatura sau altceva,atunci cand colegii radeau de hainele mele urate si vechi.
Zilele treceau si noi deveneam prietene din ce in ce mai bune. Daca la inceput stateam tot timpul la scoala impreuna, mai tarziu nu ne-a mai ajuns acest lucru si am inceput sa ne vedem si in afara scolii, sambata sau duminica. Astfel am ajuns ca la sfarsitul primului an de liceu sa facem aproape totul impreuna. Ne faceam temele, ieseam in parc, dormeam una acasa la cealalta si stateam de vorba pana tarziu in noapte.Nu aveam secrete una fata de cealalta si intotdeauna gaseam subiect de discutie.
Au trecut asa doi ani. Nu ne-am certat niciodata.De obicei gandeam la fel, iar in rarele ocazii in care ne contraziceam, gaseam rapid o cale de mijloc.Aveam aceleasi pasiuni: muzica, literatura si fotografia.Bineinteles, invatand la Dinu Lipatti, toti iubeam muzica, insa doar noi credeam ca dincolo de acele note muzicale se afla un suflet cu un mister.Ne impartaseam ideile si faceam multe lucruri minunate impreuna.La sfarsitul clasei a X-a, am mers impreuna in vacanta in Spania. Matusa Alexiei se stabilise acolo si pentru ca divortase de curand si era in pragul unei depresii, avea neaparat nevoie de comapnie. Asa ca ne-am dus impreuna, caci Alexia nu a vrut sa plece fara mine. Nu a fost numai cea mai frumoasa vacanta, ci cele mai frumoase clipe din viata mea.
Cum amandoua eram singure la parinti, aflasem in sfarsit iubirea nemarginita a unei surori. Pentru ca ne comportam si ne iubeam ca niste surori, cu toate ca nu eram unite de legatura de sange. Insa erau alte lucruri care e uneau si puteam jura ca aceasta legatura nu va fi niciodata rupta.
In clasa a XI-a,ni s-a alaturat Nadia. Fiind eleva cea noua, toti o priveau banuitor si ii era greu sa isi faca prietenei. Alexia, cu sufletul ei mare, nu a putut sta pur si simplu sa se uite cum Nadia era mereu trista pentru ca nimeni nu o baga in seama si a inceput sa isi petreaca timpul cu ea. Stateam toate trei de vorba in pauze si ne intelegeam chiar bine. Insa la poarta scolii ne desparteam de Nadia si ramaneam doar noi doua, prietenele de nedespartit. Sau, cel putin asa credeam atunci.
Insa in scurt timp Nadia a inceput sa iasa cu noi. Nu imi placea asta si eram geloasa pe ea, dar nu spuneam niciodata nimic.
Anii au trecut si cu timpul am inceput sa o cunosc mai bine pe Nadia si sa ma obisnuiesc cu prezenta ei. Gelozia mea a disparut cu timpul. Eram cele mai bune trei prietene, aveam visuri si aspiratii comune pe care de abia asteptam sa le putem pune in practica.
Au trecut si anii de liceu.
Imi amintesc de parca ar fi fost ieri ziua in care ne-am aruncat palariile catre inaltul cerului, auzind cum suna ultimul clopotel.
Ma incoltea teama ca drumurile noastre ar putea sa se desparta, insa nu a fost asa: am urmat aceeasi facultate si pe perioada ei am devenit mai apropiate ca oricand. Asa cum visam inca din primul an de liceu, ne-am infiintat o trupa si am avut norocul sa gasim o casa de discuri care sa ne promoveze.
Ne-am contrazis putin in legatura cu numele trupei, insa in cele din urma am optat pentru "INA".I de la iris, numele meu. N de la Nadia si A de la Alexia.
Cantam muzica rock, cu influente folk, avand mereu ca sursa de inspiratie albumele marilor trupe si solisti romanesti de renume: Pheonix, Pasarea Colibri, Tatiana Stepa. Si bineinteles, trupa Iris, al carei nume il port.
Cantam despre lume, despre viata, despre iubire. Cantam mereu cu aceeasi placere si abandonare, iubeam muzica, fanii, concertele, viata publica.
Reuseam cu succes sa imbinam orele de cursuri de la facultate cu cele de repetitii si aparitiile tv sau concertele. Cand intram in curtea universitatii, lumea ne privea cu bucurie si auzeam soptind "Au venit fetele din trupa INA".
Eram foarte fericite si credeam, in ingamfarea noastra, ca nimic nu ne poate desparti.